Desradacinarea de proprietate.

ianuarie 27th, 2012

G.Cosbuc, in poeziile sale vorbeste de dragostea de pamant a romanului, iar V.Alecsandri arata cu farmec o viata idilica si frumoasa de la tara – in mijlocul naturii- practic dragostea si iubirea pentru proprietate . Dar modernizarea societatii ( indiferent ca este capitalista sau comunista ) schimba putin datele problemei. Imi amintesc din copilarie cum imi povesteau frumusetea noptilor cand mergeau cu frumosii cai la pascut noaptea, sau la pascut ziua oile sau vacile,etc. Dar mie nu-mi placeau aceste ocupatii, nici sa merg la sapa, sau la cosit, sau la culesul porumbului,etc.

Ca sa iubesti pamantul trebuie sa ai o anumita chemare . Dupa razboi, il rugam pe tata sa vanda ceva pamant , sa ne construim o casa noua, ( in razboi au dat foc- ai nostrii- la casa, la grajd ). dar nu l-am putut convinge : voi nu vedeti au ars totul dar pamantul a ramas. Au venit comunistii . Au inceput cu intovarasiri, cu colective . Tata nu voia – am varsat sange pentru acest pamant. A inceput lupta de clasa – chiaburii- tata nu putea rata acest titlu de ” onoare “. Dar noi copii sufeream- cam peste tot ramaneam ” in afara “.

De aici as spune ( cum nu imi placeau muncile agricole ) vedeam in ” proprietatea de pamant ” numai necazuri . Acelasi lucru s-a intamplat si cu ” tinerii satelor ” care au venit la oras ca muncitori . Parea mai simplu la fabrica pe asfalt, decat prin noroaile de la tara. Probabil ,dragostea de pamant, respectiv proprietate si a face avere sunt notiuni putin diferite. Dambla.