Norme pentru munca intelectuala.

septembrie 23rd, 2011

In timpul liceului citeam aproape toate revistele de cultura. Era dupa razboi . Comunismul nu se conturase. Ce am inteles eu printre altele . Un intelectual nu are grija nici frica nici de rege, nici de guvern, nici de cei de la putere, nici de cei bogati, poate ceva intelegere pentru cei muncitori si saraci. Ei au viata lor , intelegerea lor despre viata . Ei nu sunt atasati decat profesiei lor . Citeam diverse carti si imi placea libertatea, gandirea fara ocolisuri , nici nu trebuia sa fie bogat . Atunci ma gandeam sa ajung un intelectual, sa am munca intelectuala . Am terminat scoala, am intrat in productie si mai tarziu am ajuns proiectant . Atunci mi-am zis : sunt deci intelectual. Dar la comunisti nu placea scarta,scarta pe hartie . Ori cu ciocanul,ori cu sapa. Pana a venit un ” destept ” din minister si ne-a sfatuit sa ne facem norme de lucru ( ca sa inteleaga si dobitocii ca munca noastra este retribuita dupa norme ) . Jignirile veneau in continuare de la ” specialistii din productie ” , dar reuseam sa ne impunem profesional ideile . Nu sunt impotriva verificarii profesionale din orice domeniu , dar sa o faca profesionistii din specialitatea respectiva. Povestea cu economie, cu rentabilitate ( repet daca sunt sustenabile de societate la un moment dat ) sa fie aplicate fara intrebari idioate de la tot felul de incopetenti. Dambla.