Balciurile de altadata.

august 6th, 2011

Articol publicat in: Familie

Inainte de razboi, un evenument deosebit in viata mea , era bâlciul de la Roman. Acest eveniment era de 6 august ( schimbarea la fata ) . Rudele noastre ( matusi si verisori ) mergeau de seara cu cãruta . Eu cu parintii mergeam cu trenul , în dimineata respectivã. Pentru mine chiar era un eveniment deosebit . Eram liber sa ma plimb singur si nestingherit prin acea aglomeratie uluitoare , cu un sgomot infernal de muzica si strigate de reclama. Parca nu ma impresiona ce vedeam , mai mult eram cuprins de ce auzeam. Nu stiu daca selectam ceva din acel sgomot , dar trãiam totul ca sub impulsul unei vrãji . Aveam o singura dorinta : sa merg la circ . Acolo, nu ma impresiona femeia cu barba, vitelul cu 5 picioare sau omul cu fata de bou. Eram curios sa vad si sa aud glumele lui August prostul . Primeam de cheltuiala niste bãnuti, dar nu plãteam todeauna. Imi facea semn sa intru . Cand imi placea ceva , mergeam si a doua oara . Cel de la intrare imi zambea si nu intreba de bilet. Eram încantat, îmi ziceam ca ma tine minte. Dar în aceste amintiri îmi staruie ceva in minte. Nu-si punea nimeni întrebarea ca umblu singur . Nu auzeam la glumele lui August prostul ceva de politica, ( la noi in familie se citea mereu presa ). Stiam si eu de ziaristi ca Stelian Popescu ( Universul ) si Pamfil Seicaru ( Curentul ). La fel nu-mi amintesc de discutii ce s-a cumparat, mai mult de ce s-a vazut . Amintiri. Unde esti copilarie ? Dambla.